Alte încercări artistice

Primăvara

O tânără frumoasă, cu rochie verde, cu plete lungi, cu flori la ureche, vorbea cu natura:

- Soare, străluceşte şi zâmbeşte! Am revenit!

Şi Soarele ascultător, zâmbea.

- Bine ai venit, Primăvară!

- Unde eşti, iubita mea iarbă?

- Iată-mă! Sunt aici! Bine ai venit! Şi iarba creştea veselă şi verde.

- Rândunele, veniţi!

Şi rîndunelele zburau în albastrul cerului ca nişte săgeţi.

- Cip-cirip! Bine ai venit!

- Vântule, adie!

Şi copacii sunt mângâiaţi de o boare veselă.

- Prietene, arată-te!

Şi ghiocelul alb şi firav îi spune Primăverii blânde:

- Te-am aşteptat cu toţii nerăbdători!

Dorinţă de iarnă

Afară ningea frumos cu fulgi pufoşi.

Un băieţel bolnav stătea cu nasul lipit de geam. Era tare trist...şi-ar fi dorit să poată ieşi afară!

În faţa ferestrei apăru o fată frumoasă, cu rochie albă, strălucitoare.

- Cine eşti? întrebă băiatul.

- Sunt Crăiasa Zăpezii, răspunse ea. Ştiu că eşti bolnav. Am venit la tine ca să-ţi îndeplinesc o dorinţă.

- Aş dori să văd palatul tău fermecat, zise băiatul.

- Foarte bine, închide ochii! Într-o clipită vom fi acolo!

Şi băiatul se trezi într-o lume de vis, înconjurat de nori albi, ca vata pe băţ. Zeci de spiriduşi lucrau cu o sită imensă.

- Ce fac ei aici?

- Construiesc fulgi de nea, zise Regina. Fiecare fulg e unic. Şi facem câte unul pentru fiecare fiinţă vie de pe pământ.

- Ce frumos...Şi care este fulgul meu?

- Întinde mâna şi alege!

Şi băiatul se trezi cu nasul lipit de geam, cu o picătură rece de apă în pumn.

Băiatul zâmbi.

Fluturele şi albinuţa

Fabulă

Cică într-o primăvară, se întâlniră Albinuţa şi Fluturele.

- Vaai, ce floare frumoasă! zise Albinuţa.

- Dar eu nu sunt floare, sunt fluture!

- Oo, ce fluture cu petale frumoase! zise Albinuţa.

- Dar acestea sunt aripi, nu petale! Cu ele pot zbura.

- Şi eu pot zbura! Înseamna că şi eu sunt fluture? se miră albinuţa.

- Nuu, tu eşti doar o albină! Eu sunt frumos, dar tu eşti urâtă şi neînsemnată.

Deodată, o vulpe înfometată prinse între gheruţe pe fluturele cel lăudăros.

- Am să te mănânc, Fluture!

- Ajutoor! Albinuţo, salvează-mă!

Albinuţa scoase din coşuleţe câteva picături de miere si spuse:

- Vulpe, lasă fluturaşul şi îţi voi da miere proaspătă să mănânci!

Vulpea lăsă fluturaşul, care zbură ruşinat.

Morala: Fiecare fiinţă are rostul ei pe lume.