Monday, September 28, 2009

Şedinţă foto!







Şi uite aşa Miruna noastră creşte şi se domnişoreşte...
"şi hai mai fa-mi o poză şi aşa, mai fă una şi aşa...mama, în ce poziţie să mai stau?"

Tuesday, September 15, 2009

Prima zi de şcoală!




14 septembrie 2009. ora 9. O zi frumoasă de toamnă.
Şcoala Generală nr. 4 a primit 21 de bobocei isteţei cu Miruna printre ei...(na, că am făcut şi versuri). Clasa I B! Emoţii simţite mai mult de părinţi decât de copii...ghiozdane, uniforme şi multe, multe flori! Speranţe şi temeri... oare cum va fi?

Thursday, September 03, 2009

Are mama o fetiţă frumuşică foc!








Azi şoim, mâine pionier!


"Mama, dar chiar trebuie să merg la grădi? Nu-mi place la grădi! Că trebuie să mănânc tot, şi ne mai şi pune să dormim. De-abia aştept să merg la şcoală, acolo nu va trebui să mănânc!"

Gospodină



Încet-încet, Miruna se implică din ce in ce mai mult în treburile casnice. Azi un ou roşu, mâine o prăjitură, o curăţenie în cameră, dat cu mătura în bucătărie, pus vasele în maşina de spălat (vase), scos rufele din maşină... am un ajutor de nădejde, mai ales de când familia s-a îmbogăţit cu încă un membru.

Am talent şi mi-l cultiv!





Miruna ne disperă cu fotografiile făcute în casă. Îi place la nebunie să pozeze şi să facă filmuleţe cu jucăriile ei. Deja se vede regizor şi face scenarii...

Cu prietenii mei... fără număr...






Daria şi Matei, Ioana şi Mara, Alex şi Marius, Dănuţ şi Rareş, Gabriela... prieteni cu care se joacă /se ceartă Miru...

Sportivă






Mama, vreau un cal!




Cam asta e dorinţa Mirunei, in materie de animale... mai vrea şi o pisică, şi un căţel, şi casă pe pământ ca să le poată creşte pe toate.
Şi nu pricepe de ce nu scoatem bani de la bancomat, ca să le cumpărăm...

Vacanţă în Ungaria



În vara anului 2008 am fost în concediu în Ungaria. Miruna s-a comportat exemplar, chiar dacă am avut emoţii... dupa 2000 de kilometri parcurşi într-o săptămână, fără greţuri pe maşină, am ajuns la concluzia că a crescut, e domnişoară...
La peştera cu apă termală discuţia s-a purtat cam aşa: "Miruna, aici e bazinul pentru copii, aici e baia, în jurul tău nu vorbeşte nimeni româneşte, dacă pleci şi te pierzi, nu te înţelege nimeni. Aşa că, nu pleci de-aici..."
După câteva ore, cu controale vizuale de departe, am găsit-o pe Miru în acelaşi loc, fericită foarte, şi fără să ne fi simţit lipsa...