Primăvara
O tânără frumoasă, cu rochie verde, cu plete lungi, cu flori la ureche, vorbea cu natura:
- Soare, străluceşte şi zâmbeşte! Am revenit!
Şi Soarele ascultător, zâmbea.
- Bine ai venit, Primăvară!
- Unde eşti, iubita mea iarbă?
- Iată-mă! Sunt aici! Bine ai venit! Şi iarba creştea veselă şi verde.
- Rândunele, veniţi!
Şi rîndunelele zburau în albastrul cerului ca nişte săgeţi.
- Cip-cirip! Bine ai venit!
- Vântule, adie!
Şi copacii sunt mângâiaţi de o boare veselă.
- Prietene, arată-te!
Şi ghiocelul alb şi firav îi spune Primăverii blânde:
- Te-am aşteptat cu toţii nerăbdători!
Afară ningea frumos cu fulgi pufoşi.
Un băieţel bolnav stătea cu nasul lipit de geam. Era tare trist...şi-ar fi dorit să poată ieşi afară!
În faţa ferestrei apăru o fată frumoasă, cu rochie albă, strălucitoare.
- Cine eşti? întrebă băiatul.
- Sunt Crăiasa Zăpezii, răspunse ea. Ştiu că eşti bolnav. Am venit la tine ca să-ţi îndeplinesc o dorinţă.
- Aş dori să văd palatul tău fermecat, zise băiatul.
- Foarte bine, închide ochii! Într-o clipită vom fi acolo!
Şi băiatul se trezi într-o lume de vis, înconjurat de nori albi, ca vata pe băţ. Zeci de spiriduşi lucrau cu o sită imensă.
- Ce fac ei aici?
- Construiesc fulgi de nea, zise Regina. Fiecare fulg e unic. Şi facem câte unul pentru fiecare fiinţă vie de pe pământ.
- Ce frumos...Şi care este fulgul meu?
- Întinde mâna şi alege!
Şi băiatul se trezi cu nasul lipit de geam, cu o picătură rece de apă în pumn.
Băiatul zâmbi.
Fluturele şi albinuţa
Fabulă
- Vaai, ce floare frumoasă! zise Albinuţa.
- Dar eu nu sunt floare, sunt fluture!
- Oo, ce fluture cu petale frumoase! zise Albinuţa.
- Dar acestea sunt aripi, nu petale! Cu ele pot zbura.
- Şi eu pot zbura! Înseamna că şi eu sunt fluture? se miră albinuţa.
- Nuu, tu eşti doar o albină! Eu sunt frumos, dar tu eşti urâtă şi neînsemnată.
Deodată, o vulpe înfometată prinse între gheruţe pe fluturele cel lăudăros.
- Am să te mănânc, Fluture!
- Ajutoor! Albinuţo, salvează-mă!
Albinuţa scoase din coşuleţe câteva picături de miere si spuse:
- Vulpe, lasă fluturaşul şi îţi voi da miere proaspătă să mănânci!
Vulpea lăsă fluturaşul, care zbură ruşinat.
Morala: Fiecare fiinţă are rostul ei pe lume.
